Motivația Elelor e singurul lucru ce mă mai ține în viață acum. Defapt motivația Sabinei.
Mi s-a recomandat pentru a patra oară un terapeut.. semn că pentru unii sunt chiar îndepărtat de normalul ce mă caracteriza odată.
Oarecum sunt conștient de asta..
două amenzi și o avertizare de care îmi amintesc, vizite la urgență, genunchi, șold, cot, palme, bărbie, julite, carnet luat pe trei luni și dosar evitat în ultim moment - toate cumva pe rând - m-au convins că drumul ce-l urmam nu era unul bun, deși știam asta de la început.
A fost atât de simplu.. ea a plecat lăsându-și amintirea tuturor pe conștiința mea. Iar ei, cei ce m-au ajutat mereu nu au mai putut-o face.. și a făcut-o altcineva, altceva.
Nu știu dacă-mi amintesc două zile consecutive din ultimile luni. Am slăbit șase kilograme, mă dor toți mușchii, oasele, am migrene constant și am dorințe arzătoare de a mă reîntoarce la viața distructivă...
Am ajuns ce am blamat toată viața.. și fără obsesia pentru Ele nici n-aș fi ajuns aici, dar nici nu m-aș fi putut opri acum.
Mi-am pierdut prieteni, apreciere, anul.. și îmi voi pierde acum voluntar și conștient și alți prieteni.
Vreau să o iau de la capăt. Și o iau de la capăt.
Doar că durerile persistă, și chearcănele mă fac de evitat. Am o dispoziție negativă ce mă împinge la autodistrugere.
Îmi place de ea, de asta m-am oprit.. doar că nu sunt în cel mai bun moment la vieții mele să pot să-i spun asta, să pot să fac ceva pentru un posibil 'Noi'.
Deși știu că are să se sfârșească iar greu de gestionat.. dar mi-am spus-o.. vreau să văd care e cel mai greu lucru pe care-l pot gestiona!
Și da.. alcolul și drogurile rezolvă probleme, te ajută să uiți, să treci peste.. dar te distrug ireversibil.
