Alt început

Vroiam să cred că nu mă pot abţine, că nu am pe deplin control asupra mea...

Dar o suferinţă peste puterile tale, te forţează să realizezi, să accepţi adevăruri pe care le negai, sau nu le puteai vedea..

Treci peste un eşec emoţional.. juri că nu o să mai ajungi în aceeaşi situaţie, că o să ai mai multă grijă, că nu o să mai faci aceleaşi greşeli... Şi totuşi..  îţi aduci aminte de jurământ la următorul eşec..

Nu e ceva independent de noi.. e ceva conştient ce noi continuăm să îl ignorăm pentru plăcerea de moment.
Cine îşi strică dispoziţia renunţând la o potenţială relaţie care deja generează o infinitate de fluturi, doar pentru ideea că se va sfârşi dureros.
Nimeni!

Şi dacă eşti prea sentimental, eşecul tot apare la un moment dat. Nimeni nu va rămâne ca la început într-o relaţie... iar dacă nu poţi şi tu să te schimbi odată cu partenerul.. se va termina ca de fiecare dată - dureros.

Şi uite că am reuşit să mă mint iar... şi să cred iar.. că totuşi, perfecţiunea există...
Revenind la acelaşi început greu.

Nu ţi-am reproşat nimic.. pentru că erai frumoasă ca la început, mă atrăgeai ca la început.. şi vroiam... vroiam să cred a fost vina mea. Sau poate am găsit-o doar pe Ea în tine..

 Şi iar mă mint... iar mă mint că nu se va mai întâmpla iar.. şi iar am să fug..