Revedere

Era în centru cu el de braţ..
El, un alt nimeni în care mă caută.

Avea un trandafir în mână, un clasic trandafir... Numai eu pare-se ştiu ce îi place cu adevărat..

Eu eram cu refugiul meu, cu gaşca. Doream inelele de ceapă cu coji de cartofi în localul nostru.. dar de data asta nu am mai avut loc.. cuplurile îndrăgostite mai special o zi pe an, ocupaseră toate locurile azi.

Îl ţinea de braţ aşa cum mă ţinea pe mine... şi eu eram cândva în locul lui...

De la gaşcă am aflat că ea m-a observat prima şi a tras de el să meargă, să nu ne întâlnim..
Dar totuşi, privirile ni s-au întâlnit..
Eram pierdut pentru a mia oară în privirea ei... şi ea a simţit asta...
M-a salutat dând din cap şi l-a luat pe el de braţ şi au plecat.

Nu ştiu cine e el, nu cred că el ştie de mine, nu a văzut scena asta.. şi nu-mi doream să o facă, şi nu mă interesează... e doar un alt refugiu peste care o să treacă.

Am crezut că nu va face asta.. am crezut că maturizarea din timpul relaţiei o să-şi spună cuvântul dar... nu... ca majoritatea... şi-a găsit refugiul într-un alt partener pe care precis.. îl amăgeşte că îl iubeşte când de fapt ea încearcă să treacă peste finalul unei relaţii de vis.

Le-am zis lor, găştii, că nu mi-e ok, că plec acasă.. şi că nu am nevoie să fiu condus. De aia e gaşca mea... pentru că îmi poate suporta toanele, pentru îmi înţelege problema, pentru că mă ajută să trec peste.

Şi-am plecat înapoi spre casă....

O să părăsească în curând oraşul... şi o să pot ieşi fără să-mi fie frică că mă pierd iar în mijlocul străzii văzând-o.. O să se întoarcă acolo unde aveam să ne facem viitorul împreună, şi de unde am fugit ca un laş.. am fugit de durerea ce aveam să o port dacă rămâneam..., ştiind că numai acasă mă pot aduna.. Nu mai e atâta prestigiu în ce studiez.. dar cu ea în oraş, oricât de prestigios mi-ar fi fost locul de studii, tot nimic nu făceam.. Înapoi la gaşcă, înapoi acasă... şi departe de Ea.