Zâmbeşte-mi, sărută-mă şi pleacă!

    Vag aud gălăgie, mi-e cald, mi-e bine chiar, prea bine.
Încep să devin tot mai conştient, deschid ochii - brusc! .. şi zâmbesc.. da, e Ea.
    Caută energic ceva în sertarul de sub oglindă.
    Poartă o rochiţă albă de in, îndeajuns de transparentă pentru a-i distinge urma sutienului, strânsă pe mijloc şi fără mâneci. Mai jos de mijloc nu pot vedea, lenjeria pastelata de pe pat nu mă lasă. Dar imaginaţia mă joacă, îi vede rochiţa până sub genunchi, îi vede gambele perfecte, pielea bronzată, fină, ce aseară era mângâiată cu nesaţ.. şi uşor sub rochiţă, fundul atât de bine conturat refuză să arate mai mult decât o umbră a thong-ului alb ce îl caracterizează...

    Găseşte ceea ce pare a fi un creion de ochi, negru. Instant îşi dă părul pe-o parte cu o mişcare rapidă a capului şi se priveşte în oglindă. Mă vede stând cu ochii aţintiţi spre ea, zâmbind.

    Îmi zâmbeşte, scoate capacul creionului şi se aproprie de oglindă. Cu dexteritatea-i caracteristică, accentuează doar conturul ochiului drept spre capăt, restul pare să-i fi ieşit din prima.
    Preţ de o clipă îşi priveşte serioasă ochii, brusc zâmbeşte şi îmi caută privirea în oglindă.. ştie cât îmi plac ochii conturaţi..

    Găsindu-mi privirea, lasă capul în pământ, intimidată posibil, zâmbind încă.

Încă o privire fugitivă, de data asta directă, fără a se mai folosi de oglindă. Îi zâmbesc asimetric în stilu-mi caracteristic, înclinându-mi capul uşor. Schiţează o emoţie pe chip ce îi este specifică atunci când este luată prin surprindere de atingeri cu feeling.

    Se întoarce instant spre oglindă, ia rimelul din căniţa cu zorzonele, îi desfiletează în grabă capacul şi-şi reduce agitaţia la mişcarea gentilă a periei rimelului de jos în sus, de două ori ochiul drept, de două ori stângul.. şi încă odată dreptul spre exterior. Ridică sprâncenele, clipeşte des şi şterge ceva numai de ea văzut, pe pleoapă, cu arătătorul.

    La fel de agitată pune rimelul înapoi în căniţă, şi ia un ruj fără să se uite, presupun ştiut dinainte. O dată buza de sus şi îl pune înapoi în căniţă. Îşi lipeşte buzele mişcându-le lent în sens opus.
Îşi ridică cu mâinile cumva părul, parcă pentru a prinde volum, deşi... mai frumos de atât nu-mi amintesc să fi văzut. E bucălat, semn al unei încercări de a-l întinde, în originea lui fiind creţ, foarte creţ.

    Este atât de frumoasă, atât de frumoasă cum era şi azi noapte când transpirată fiind, mă privea stând cu capul pe pieptul meu..

    Mă priveşte o clipă, un zâmbet melancolic i se aşterne pe chip, face doi paşi spre pat, se apleacă în mâini, parcă fără a-şi deranja cumva rochiţa impecabilă - se opreşte brusc în faţa mea, fără zâmbet mă priveşte, îşi coboară privirea pe buzele mele.

    Sunt confuz, o privesc în ochi şi încep uşor să înclin capul.. încep să mă pierd.. Îmi apropii faţa de a ei, îi ating uşor nasul cu nasul meu, de mai multe ori.. închide ochii.. Îi închid la rându-mi. Ne atingem buzele.. O muşc de buza de sus, timp in care limba ei îşi caută loc spre a mea.. Mâna mi-a ajuns deja pe gâtul ei, degetul mare făcând mişcări între obraz şi sub ureche.. Are gust de ruj, are gustul ei, are gust de nemurire.