Sunt un copil.. (II)

[...]

Am acel feeling că pot face încă o mutare, simt că poate fi ceva între noi.

    O iau de mână şi îi zic să vină. Nu zice nimic, mă urmează. Intrăm în camera cu scările ce duc la etaj, însă o trag în spatele scărilor. Sunt doi tipi în incăpere, pare-se destul de ameţiţi.
    Ajunşi în spatele scărilor, o prind de umeri şi o lipesc cu spatele de perete.
Mi-e teamă să-i prind chipul între palme, mi-e frică să nu creadă că mă simt prea superior ei.. să nu creadă că sunt doar unul d-ăla care crede că poate avea pe oricine şi care gata!, a cucerit-o şi pe ea.

    Sunt la fel de plin de emoţii ca şi ea, îmi tremură mâinile, şi mă trec frisoane. Nu vreau să vadă asta însă cred că e destul de evident.

    Fetele mai tinerele, se controlează mai greu spre deloc, mi-e mult mai uşor şi mie să trec peste când văd că ele sunt mult mai emoţionate ca mine, dar Ea, Ea îşi controla emoţiile, însă chipul o trăda ce trăieşte.

    "Într-un fel inexplicabil mă atragi" - neputând s-o privesc în ochi.
Îmi pune o mâna pe umăr, gest îndeajuns să îmi dea certitudinea că pot să îi prind chipul în palmă.
Îmi duc mâna dreaptă pe gât, mai apoi pe chip şi cu arătătorul şi degetul mijlociu îi fac conturul vag al buzelor, cu privirea pe urma degetelor.

     Mă strânge uşor de cămaşă cu mâna ce o avea pe umărul meu..
Mintea, corpul şi sufletul îmi sunt praf, .... eram deja pierdut, nu mai tremuram.. inima nu bătea mai repede, însă bătea să-mi iasă din piept, mă furnică tot spatele aşa cum mă furnică atingerile unghilor..
Mă apropii de ea foarte foarte lent. Privirea îmi e focalizată pe buze.
Închide lent ochii şi se apropie şi ea de mine parcă neavând răbdare în ritmul meu.. Închid şi eu ochii, înclin uşor capul şi îi simt buzele..
     Niciunul nu face nicio altă mişcare, avem gurile închise presandu-ne buzele unele de altele.
     Deschide uşor gură şi inspiră puternic ca şi cum şi-ar fi ţinut respiraţia până acum. Mă trec o infinitate de simţiri. Simte asta şi pare să zâmbească. Am ochii închişi încă, încă sunt pierdut, dar îi simt muşchii feţei schiţând ceva.. zâmbet.

    În timpul acelei inspiraţii puternice cu mâna de pe umăr m-a strâns mai tare de cămaşă iar cealaltă a dus-o pe mijlocul meu continuând până pe spate lipindu-mă strâns de ea.
Nu ştiu unde mi-era mie mâna stânga. Probabil atârnând pe lângă mine.
    După ce îşi opreşte inspiraţia, apropiu buzele şi îi sărut buza de sus, timp în care ea mi-o prinde pe cea de jos numai cu buzele iar mai apoi cu dinţii. La scurt timp îi simt şi limba. Ne pierdem în sărut.

    Cineva intră brusc în încăpere şi tresărim amândoi, încetăm sărutul dar stăm cu capul uşor înclinat, atingându-ne frunţile şi nasurile şi simţindu-ne unul altuia respiraţia.
    Scapă un surâs sălbatic scurt şi vizibil controlat spre a-l opri.
Zâmbesc.
    Mă sărută scurt prin atingerea buzelor şi mă ea ea de mână şi mă trage spre scări.

    Urc după ea. Nu ştiu ce e în capul meu, sunt pierdut întru totul, motiv pentru care mă şi împiedic aproape de capătul scării. Ea scapă iar un râs plin de emoţii, de trăiri de moment pe care la fel - şi-l opreşte prin autocontrol. Eu nici nu realizez când mă şi ridic.

    Deschide energic uşa la cameră, aprinde lumina, o stinge şi mă trage spre patul meu.
Atât cât a ţinut lumina aprinsă am apucat să văd că şi cel de-al treilea pat e ocupat.. şi dacă am văzut bine, tot un cuplu era în el.

[...]