Am acel feeling că pot face încă o mutare, simt că poate fi ceva între noi.
Ajunşi în spatele scărilor, o prind de umeri şi o lipesc cu spatele de perete.
Mi-e teamă să-i prind chipul între palme, mi-e frică să nu creadă că mă simt prea superior ei.. să nu creadă că sunt doar unul d-ăla care crede că poate avea pe oricine şi care gata!, a cucerit-o şi pe ea.
Sunt la fel de plin de emoţii ca şi ea, îmi tremură mâinile, şi mă trec frisoane. Nu vreau să vadă asta însă cred că e destul de evident.
Fetele mai tinerele, se controlează mai greu spre deloc, mi-e mult mai uşor şi mie să trec peste când văd că ele sunt mult mai emoţionate ca mine, dar Ea, Ea îşi controla emoţiile, însă chipul o trăda ce trăieşte.
"Într-un fel inexplicabil mă atragi" - neputând s-o privesc în ochi.
Îmi pune o mâna pe umăr, gest îndeajuns să îmi dea certitudinea că pot să îi prind chipul în palmă.
Îmi duc mâna dreaptă pe gât, mai apoi pe chip şi cu arătătorul şi degetul mijlociu îi fac conturul vag al buzelor, cu privirea pe urma degetelor.
Mintea, corpul şi sufletul îmi sunt praf, .... eram deja pierdut, nu mai tremuram.. inima nu bătea mai repede, însă bătea să-mi iasă din piept, mă furnică tot spatele aşa cum mă furnică atingerile unghilor..
Mă apropii de ea foarte foarte lent. Privirea îmi e focalizată pe buze.
Închide lent ochii şi se apropie şi ea de mine parcă neavând răbdare în ritmul meu.. Închid şi eu ochii, înclin uşor capul şi îi simt buzele..
Niciunul nu face nicio altă mişcare, avem gurile închise presandu-ne buzele unele de altele.
Deschide uşor gură şi inspiră puternic ca şi cum şi-ar fi ţinut respiraţia până acum. Mă trec o infinitate de simţiri. Simte asta şi pare să zâmbească. Am ochii închişi încă, încă sunt pierdut, dar îi simt muşchii feţei schiţând ceva.. zâmbet.
Nu ştiu unde mi-era mie mâna stânga. Probabil atârnând pe lângă mine.
După ce îşi opreşte inspiraţia, apropiu buzele şi îi sărut buza de sus, timp în care ea mi-o prinde pe cea de jos numai cu buzele iar mai apoi cu dinţii. La scurt timp îi simt şi limba. Ne pierdem în sărut.
Cineva intră brusc în încăpere şi tresărim amândoi, încetăm sărutul dar stăm cu capul uşor înclinat, atingându-ne frunţile şi nasurile şi simţindu-ne unul altuia respiraţia.
Scapă un surâs sălbatic scurt şi vizibil controlat spre a-l opri.
Zâmbesc.
Urc după ea. Nu ştiu ce e în capul meu, sunt pierdut întru totul, motiv pentru care mă şi împiedic aproape de capătul scării. Ea scapă iar un râs plin de emoţii, de trăiri de moment pe care la fel - şi-l opreşte prin autocontrol. Eu nici nu realizez când mă şi ridic.
Deschide energic uşa la cameră, aprinde lumina, o stinge şi mă trage spre patul meu.
Atât cât a ţinut lumina aprinsă am apucat să văd că şi cel de-al treilea pat e ocupat.. şi dacă am văzut bine, tot un cuplu era în el.
[...]
M-au emotionat mult cuvintele tale.. daca asta insemna sa fi un copil.. atunci vreau si eu.. Mi-ar fi placut sa stiu si sentimentele ei.. cumva scrise de ea..
ReplyDeletedaca asta inseamna sa fi copil pot sa te asicur ca nu vreau sa cresc. vreau sa raman copil mereu.
ReplyDelete